REVOLUȚIA DIN 1848 ÎN SPAȚIUL GERMAN
Revoluția din 1848 în statele germane, cunoscută și sub numele de Revoluția din Martie (Märzrevolution), a fost declanșată de o combinație de factori economici și politici. Criza agricolă din 1846-1847 a dus la foamete și sărăcie, în timp ce intelectualitatea și burghezia cereau libertăți politice, o constituție și unificarea statelor germane fragmentate.
În prima fază, s-au desfăşurat aproape paralel în statele Confederaţiei germane (38 state), reuşind să impună guverne de orientare liberală şi legi cu caracter constituţional. Cea mai însemnată dintre ele s-a desfăşurat în Prusia, debutând printr-o insurecţie de stradă la Berlin, între 15-20 martie 1848, aceasta urmărind să adâncească reformele burgheze, să desfiinţeze graniţele interne şi să realizeze unitatea statală. După confruntările dintre revoluţionari şi armată, regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea, a acceptat formarea unui nou guvern şi alegerea Adunării Naţionale Constituante.
Episodul cel mai semnificativ al revoluţiei germane a fost convocarea unui parlament pe data de 18 mai 1848 la Frankfurt, format din deputaţi aleşi din toate statele confederaţiei. El trebuia să fie o Adunare Constituantă. A fost elaborată o Constituţie care a pus bazele unificării viitoare a Germaniei. Deputaţii au optat pentru un imperiu cu structură federativă având în frunte un împărat, asistat de organisme centrale, executive şi legislative, dar păstrând o autonomie internă limitată a statelor princiare şi a oraşelor libere din care fusese compusă Confederaţia
Deși plină de speranță, revoluția a eșuat în 1849. Când Parlamentul de la Frankfurt i-a oferit coroana Germaniei unificate regelui Prusiei, acesta a refuzat-o (numind-o o "coroană din noroi"). Lipsit de putere militară, parlamentul a fost dizolvat. Totuși, idealurile de unitate și democrație ale anului 1848 au pus bazele unificării germane de mai târziu.
